Trei motive care te vor convinge să citești „Noaptea de sânziene” de Mircea Eliade

Romanul Noaptea de sânziene a fost scris în perioada cuprinsă între anii 1949 și 1954, publicat pentru prima dată în 1955 în limba franceză la Editura Gallimard în Franța. Acțiunea romanului se desfășoară în perioada 1936 – 1948 și se învârte în jurul lui Ștefan Viziru.

Trei motive să citești romanul Noaptea de sânziene

În primul rând, ar trebui să citim Noaptea de sânziene pentru că nu putem rata cea mai importantă operă literară scrisă de Mircea Eliade. În cadrul acesteia regăsim unele dintre cele mai importante teme de gândire la care autorul a revenit de-a lungul carierei sale, atât în operele ficționale cât și în cele de cercetare filosofico-religioasă.

De exemplu, inclusiv semnificația cuvântului sânziene stă la baza alegerii nucleului spiritual în jurul căruia a construit întreaga acțiune. În Istoria credinţelor şi a ideilor religioase explică etimologia termenului, format de la Sancta Diana de la Sarmizegetusa, „sânziene” face parte din aceeași familie lexicală cu „zânatic”, ceea ce înseamnă a fi înzestrat cu puterea zeiței Diana.

În al doilea rând, ar trebui să citim minunatul roman pentru că este o operă ce se apropie foarte mult de realismul magic. Chiar dacă de cele mai multe ori se vorbește despre literatura fantastică a lui Eliade, trebuie să observăm faptul că, de fiecare dată, în Noaptea de sânziene, „evenimentele fantastice şi fabuloase sunt incluse într-o naraţiune care menţine tonul credibil al prezentării obiective a realităţii. Acest gen desemnează o tendinţă a romanului modern de a depăşi limitele realismului şi de a mobiliza energiile fabulei, ale folclorului şi ale mitului” (conform cu Dicţionarul Oxford al Termenilor Literari, sursa: fantastica.ro).

În al treilea rând, romanul sintetizează întreaga gândire a lui Mircea Eliade, este o capodoperă ce, în opinia mai multor critice egalează geniul unor autori precum James Joyce și G.G. Marquez. Personajele sale se raportează în permanență la timp, pune în paralele Timpul Istoric cu Timpul Sacru (se dezbate mereu asupra ieșirii din timp). Timpul Istoric fiind reprezentat prin evenimentele care au marcat prima jumătate a secolului trecut, descrie perioada incertă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a perioadei proxime lui.

Ștefan este un funcționar confundat cu un vestit scriitor al momentului, Partenie, dar, în ciuda faptului că detestă să fie confundat cu el, au o legătură puternică. Ambele femei de care s-a îndrăgostit l-au confundat cu el inițial, Partenie este împușcat mortal, pentru că a fost confundat cu Ștefan. Atât el cât și scriitorul sunt profund interesați de problema Timpul și caută modalități de a ieși din el.

În expunerea problemei timpului face referire la mai multe teorii, împrumută din viziunea lui Heidegger, legată de timpul cotidian. Filosoful german spunea că „în această distanţare ce aparţine fiinţei-laolaltă rezidă următorul lucru: ca fapt-de-a-fi-unul-laolaltă-cu-altul cotidian, Dasein-ul se află sub autoritatea celorlalţi. El însuşi nu este; fiinţa i-a fost confiscată de către ceilalţi. Bunul plac al celorlalţi dispune de posibilităţile de fiinţă cotidiene ale Dasein-ului. Aceşti ceilalţi nu sînt nişte alţii determinaţi”, sursa: zalmoxys.

Recomandări autor